Ana-Maria Păunescu, fiica lui Adrian Păunescu, la podcast-ul lui Marius Tucă: „Copilăria mea s-a terminat odată cu moartea tatei” | VIDEO

Ana-Maria Păunescu, fiica regretatului poet Adrian Păunescu, a fost invitata lui Marius Tucă în cadrul podcast-ului „Viața mea e un roman”.

O apropiată a jurnalistului, Ana-Maria a vorbit despre relația sa cu Adrian Păunescu, dar și despre relația dintre scriitor și Marius Tucă, așa cum și-o amintește ea.

„Eu am ieșit, dacă am ieșit, din copilărie în 2010. Eu am fost un copil mare. Nici nu aveai cum să nu fii. Eu cred că și Andrei (fiul lui Adrian Păunescu, n. red.), dacă ar fi aici, lăsând la o parte momentele lor de contrazicere, se contraziceau, eu cred că și el ar fi de acord cu mine, că noi am fost copii atât timp cât l-am avut pe el. Era greu să nu fii copil din moment ce era cineva lângă tine care avea grijă de toate. Pentru mine 2010 sau 2009 sunt foarte aproape, mie nu îmi vine să cred câți ani au trecut de atunci”, a spus Ana-Maria Păunescu.

Ana-Maria Păunescu: „Tata nu avea prieteni mulți cu care să vorbească în fiecare zi”

Despre certurile dintre Marius Tucă și tatăl său, Ana-Maria Păunescu spune că o întristau profund, pentru că scriitorul nu avea foarte mulți prieteni apropiați.

„Prin 2010 v-ați certat și a durat mai mult de o zi. Și era foarte trist, pentru că el nu avea prieteni mulți cu care să vorbească în fiecare zi. Erau vreo trei oameni, dar dintre ăia trei, cred că cel mai des vorbea cu tine, pentru că nu trecea o zi fără să vorbiți. Și era trist, pentru că nu mai avea cu cine să vorbească. Atunci am îndrăznit să-ți scriu un mail, că aveam adresa, nu îndrăzneam să dau mesaj decât de Crăciun și nu era încă zi de Crăciun. Și ți-am dat un mesaj și ți-am zis că dacă s-ar putea să îl suni tu pe el, adică să nu aștepți să te sune el pe tine pentru că e foarte trist că v-ați certat și nu îmi plăcea să îl văd așa. Și tu ai spus că sigur că o vei face. Și a doua zi l-ai sunat (…)

Nu știu, v-ați certat dintr-o prostie. La fel cum se certa cu Dinu Săraru. Doar că ei se certau pentru totdeauna. Se certau de fiecare dată pentru totdeauna. Nu știu cine a zis «nu vă mai certați, că nu mai aveți timp să vă împăcați», nu a zis el, nu mai știu cine a zis asta, dar el cita cu bucurie și a aplicat de la un punct încolo treaba asta. Adică avea teama că nu mai avem timp să ne împăcăm.